INTERVIU ACORDAT DE DIRECTORUL SIE, DR. GHEORGHE FULGA, COTIDIANULUI "JURNALUL NAŢIONAL"

11 noiembrie 2004

Întrebare: Domnule Fulga, sunteţi sociolog de profesie, aşadar sunteţi pasionat de tot ceea ce înseamnă om şi umanitate. Valorile în care credeţi (sau credeaţi) n-au fost cumva răsturnate de realităţile nude, aşa cum le vedeţi reflectate în notele de informare?

Răspuns: Într-adevăr, mă consider o persoană pasionată de umanitate şi valorile ei, iar ca sociolog urmăresc cu atenţie evoluţiile sociale şi politice, pe care le analizez în funcţie de propriul meu sistem de valori. Ca director al Serviciului de Informaţii Externe cred, însă, că rolul meu cel mai important este acela de a promova valorile democratice fundamentale ale statului român şi ale societăţii noastre, de a asigura contribuţia specifică a SIE la apărarea lor împotriva potenţialelor ameninţări care, din păcate, nu ocolesc nici o ţară sau comunitate.

Îndeplinirea funcţiei mi-a oferit posibilitatea să-mi consolidez propriul sistem de valori şi m-a sensibilizat la alte faţete ale realităţilor lumii contemporane şi, în particular, asupra locului României în contextul geopolitic actual.

 Întrebare: Cui i-a venit ideea de a vă numi în această funcţie?

 Răspuns: Deşi la vremea respectivă nu cunoşteam foarte bine procesele şi mecanismele de funcţionare ale unui serviciu secret, argumentele şi încrederea acordate de Preşedintele României m-au convins să accept. 

Întrebare: În istorie veţi rămâne ca directorul SIE din momentul în care România a aderat la NATO. Fără îndoială că aţi şi cules roadele predecesorilor. Dar momentul NATO a coincis şi cu restructurarea SIE şi anunţata demilitarizare. Ce aţi avut în vedere?

Răspuns: Nu m-am gândit nici un moment la dimensiunea istorică a activităţii mele, indiferent de instituţia în care am lucrat. Dincolo de semnificaţia îndeplinirii unui obiectiv strategic al întregii ţări, admiterea României în NATO a răsplătit activitatea susţinută a Serviciului de Informaţii Externe pentru apărarea şi promovarea interesului naţional. Miza noastră a fost întărirea credibilităţii prin racordarea la valorile, obiectivele şi misiunile comunităţii de informaţii euroatlantice.

În acest proces, a trebuit să ţinem pasul şi cu schimbările din mediul internaţional de securitate generate de 11 septembrie 2001.

Aceasta explică parametrii restructurării SIE. În privinţa demilitarizării, aş spune că nu este un scop în sine, ci o etapă firească în succesiunea reformelor instituţionale, în contextul obligaţiilor asumate de ţara noastră ca membru al comunităţii euroatlantice.

Aş dori să subliniez, însă, că acest proces trebuie abordat nuanţat, că nu poate fi făcut oricând şi la întâmplare. Numai o cultură organizaţională solidă - pe cale de consolidare în Serviciul de Informaţii Externe - poate susţine o asemenea schimbare, care nu înseamnă renunţarea la disciplină şi la rigoare, ci dimpotrivă, asumarea conştientă a regulilor stricte specifice unui serviciu de informaţii.

Întrebare: În cei patru ani de când sunteţi în fruntea SIE aţi fost discret. Să înţelegem că declaraţiile dumneavoastră că vă doriţi un SIE transparent au fost un demers al politicianului sau al profesorului-sociolog Fulga?

Răspuns: Discreţia face parte din setul de valori al unui serviciu de informaţii. Potrivit legii, SIE nu poate da publicităţii date privind acţiunile desfăşurate, sursele sau mijloacele şi metodele folosite. Respectând aceste limite, o percepţie corectă asupra Serviciului, inclusiv în presă, a constituit o prioritate a mea, ca şef al acestuia. Cei care vor să ne „vadă” au la dispoziţie şi site-ul nostru (www.sie.ro), accesat numai în ultimul trimestru – dacă acest lucru poate fi relevant pentru cititorii dumneavoastră – de peste 10.500 de persoane, dintre care aproape 2.000 din străinătate.

Întrebare: Cât de deschis la cooperare cu serviciile similare poate fi SIE? La un serviciu de informaţii externe regula de aur nu este “izolaţionismul”?

Răspuns: Trebuie luat în considerare faptul că ameninţările la adresa securităţii aliate şi comunitare sunt şi ameninţări la adresa securităţii naţionale, a vorbi despre „izolaţionism” în acest moment mi se pare total neproductiv.

 În contextul dezvoltării transfrontaliere a unor fenomene cum sunt terorismul şi criminalitatea organizată, sarcinile pe care le are SIE pentru apărarea intereselor naţionale cresc în complexitate.

Iată de ce cooperarea cu serviciile de informaţii partenere, în principal cu cele aparţinând statelor euroatlantice, a devenit o resursă a activităţilor SIE.

Întrebare: Cât de vulnerabilă este România în ceea ce priveşte crima organizată, traficul transfrontalier, spionajul altor ţări, referindu-ne mai ales la situaţia din regiunea în care ne găsim?

Răspuns: Securitatea naţională este percepută ca un proces dinamic cu geometrie variabilă, care impune o raportare permanentă la noile tipuri de ameninţări din mediul extern: terorismul, proliferarea armelor de distrugere în masă, migraţia ilegală, conflictele etnice şi religioase, şi nu numai.

Majoritatea acestora au un grad ridicat de impredictibilitate, se întrepătrund tot mai mult şi, în funcţie de particularităţile diferitelor zone, tind să se muleze pe anumite vulnerabilităţi sau imposibilităţi de acţiune locale, crescând gradul de risc la adresa securităţii.

Fie că este vorba de Europa de Sud-Est, de Caucaz, Asia Centrală, Africa de Nord sau Orientul Mijlociu, caracterul indivizibil al securităţii impune un exerciţiu comun pentru gestionarea eficientă a principalilor vectori de ameninţare. În prezent, acest exerciţiu echivalează cu consensul aliat de a "proiecta stabilitate", unul dintre motivele pentru care NATO este implicată, de exemplu, în Afganistan.

Întrebare: Transnistria este o regiune ce atrage mişcările teroriste şi criminalitatea organizată. În ce măsură trebuie să ne considerăm ameninţaţi şi revoltaţi de regimul de-acolo?

Răspuns: Problema transnistreană, nereglementată după 12 ani de la declanşarea conflictului armat de pe Nistru, care a transformat zona, în ultima perioadă, într-un "paradis" al infracţionalităţii transfrontaliere organizate, constituie un risc major de securitate la frontiera estică a comunităţii europene şi euroatlantice.

Din această perspectivă, soluţionarea conflictului transnistrean şi restabilirea integrităţii teritoriale a Republicii Moldova sunt esenţiale pentru asigurarea unui climat stabil în vecinătatea Uniunii Europene şi a NATO.

În calitate de stat-frontieră al NATO şi viitor membru al Uniunii Europene, România este interesată în mod direct de imprimarea unui curs predictibil evoluţiilor zonale.

Întrebare: România este ţară de graniţă a NATO şi va deveni ţară de graniţă a UE. Ca director al SIE, vă rog creionaţi imaginea noului spaţiu.

Răspuns: Problematica este complexă. Pe scurt, dacă România va fi permanent conectată la evoluţiile de pe continentul european, în special, atunci sensul noţiunii de frontieră va lucra în interesul nostru. Frontiera poate deveni un spaţiu de interferenţă pozitivă, favorizând inclusiv compatibilizarea culturilor pe care teoretic le separă, potenţând forţa de iradiere a valorilor libertăţii şi democraţiei. Dacă avem în vedere experienţa Balcanilor de vest, putem identifica importanţa pe care dominarea procesului o poate avea pentru securitatea naţională.

Întrebare: Care este aportul SIE la a ţine sub observaţie zonele de conflict  unde sunt militari români?

Răspuns: Serviciul de Informaţii Externe are cu prioritate în atenţie ţările şi regiunile tensionate, marcate de conflicte, cu atât mai mult cele unde îşi desfăşoară activitatea militari şi cetăţeni români.

Acţionăm atât individual, cât şi în cooperare cu serviciile partenere, având în vedere dificultăţile pe care le presupune obţinerea de informaţii în zonele de conflict. Nu în ultimul rând, cooperăm activ cu celelalte instituţii româneşti care au reprezentanţi pe spaţiile respective, SIE revenindu-i îndeosebi sarcina de a  asigura securitatea misiunilor diplomatice ale României în străinătate, precum şi a protecţiei personalului acestora.

Întrebare: Ce veţi face după alegeri?

Răspuns: În comunitatea democraţiilor consolidate schimbările la vârf în servicii nu coincid, de regulă, cu calendarul electoral, pentru că în acest domeniu activităţile sunt „în foc continuu”. Deci este prematur să vă răspund la această întrebare. Pot să vă spun, însă, ce nu se va întâmpla: nu voi pleca ambasador. Voi rămâne în ţară.

Înapoi