ROLUL ŞI LOCUL SERVICIILOR DE INFORMAŢII ÎN ANSAMBLUL EFORTURILOR ROMÂNIEI DE INTEGRARE EUROATLANTICĂ

Amplul proces de reformă a societăţii româneşti declanşat în Decembrie 1989 a inclus ca o componentă importantă reorganizarea serviciilor de informaţii şi a misiunilor acestora, activităţile specifice fiind puse în concordanţă cu normele şi principiile statului de drept. Atribuţiile funcţionale ale acestora au la bază prevederile Constituţiei şi sunt stipulate în actele normative din domeniul siguranţei naţionale definită în primul rând ca stare de legalitate.

Schimbările dramatice ale climatului internaţional după atentatele teroriste din 11 septembrie 2001, de asemenea, au impus reevaluarea conceptelor în domeniul securităţii naţionale. Acestea au stat la baza elaborării Strategiei de securitate naţională a României, adoptată recent de Consiliul Suprem de Apărare a Tării şi aprobată de Parlament şi au determinat reconsiderarea rolului şi extinderea competenţelor serviciilor de informaţii din România, în funcţie de noile ameninţări şi factori de risc.

În consonanţă cu acest document, care reafirmă caracterul prioritar al obiectivului aderării României la NATO şi UE, cele două servicii naţionale de informaţii - Serviciul Român de Informaţii şi Serviciul de Informaţii Externe - şi-au întocmit propriile strategii pe termen mediu, până în 2004. Acestea constituie în prezent suportul pe care se fundamentează procesul de reorganizare a celor două instituţii, aflat în plină derulare, orientările operaţionale curente şi cadrul doctrinar şi metodologic pentru:

identificarea priorităţilor de acţiune ale serviciilor de informaţii şi proiectarea necesităţilor şi resurselor de dezvoltare;
adaptarea structurilor organizatorice şi funcţionale în concordanţă cu mutaţiile actuale şi previzibile în climatul naţional, regional şi internaţional de securitate;
valorificarea eficientă a raporturilor de parteneriat cu structuri similare din străinătate, în special din spaţiul euroatlantic.

Obiectivele strategice ale serviciilor de informaţii până în 2004 se referă la:

consolidarea poziţiei de componente de bază ale sistemului de siguranţă naţională;
proiectarea unei imagini corecte în societatea civilă cu privire la specificul şi utilitatea activităţii informative;
promovarea intereselor României pe plan internaţional;
concentrarea activităţii pe direcţiile prioritare definite in baza conceptelor de planificare strategică:

- combaterea terorismului şi a crimei organizate internaţionale;

- protecţia resurselor economice vitale;

- protecţia infrastructurilor informatice;

- investigarea şi combaterea fenomenului de corupţie.

Caracterul difuz, multidirecţional şi imprevizibil al riscurilor şi ameninţărilor interne şi externe la adresa obiectivelor generale de securitate ale României, precum şi dinamica fenomenelor destabilizatoare la nivel global impun măsuri de adaptare a misiunilor serviciilor româneşti de informaţii, în vederea gestionării lor eficiente. Accentul este pus pe:

creşterea rolului şi ponderii activităţii de culegere de informaţii cu caracter secret şi anticipativ;
redimensionarea structurii şi sarcinilor în domeniul ameninţărilor asimetrice;
diversificarea mijloacelor şi metodelor de muncă;
gestionarea eficientă a acţiunii în domeniul securităţii economice;
apărarea secretului de stat şi protecţia informaţiilor clasificate, conform standardelor de securitate din spaţiul euroatlantic.

Dinamizarea activităţii comunităţii informative naţionale şi realizarea compatibilităţii componentelor acestora se bucură de o atenţie prioritară din partea Preşedinţiei, Guvernului şi Parlamentului României. Întâlnirile factorilor de decizie ai statului cu conducerile serviciilor de informaţii constituie prilejuri de analiză şi evaluare a siguranţei naţionale, a riscurilor şi ameninţărilor la adresa acesteia. De fiecare dată, a fost reafirmat imperativul ca serviciile de informaţii, alături de toate instituţiile statului, să constituie un factor activ în îndeplinirea obiectivelor fundamentale ale României - integrarea în NATO şi Uniunea Europeană.

Atribuţiile şi competenţele serviciilor de informaţii - în deplină concordanţă cu prevederile legilor şi cu principiile statului de drept

Pentru îndeplinirea misiunilor care revin serviciilor de informaţii au fost instituite mecanisme interne care să transpună în practică garanţiile juridice referitoare la protejarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor. Au fost asigurate legalitatea, temeinicia şi oportunitatea acţiunilor şi măsurilor întreprinse în îndeplinirea atribuţiilor funcţionale, asigurându-se respectarea deplină şi aplicarea corectă a prevederilor Constituţiei, a legilor şi celorlalte acte normative din domeniul siguranţei naţionale şi, în temeiul acestora, legitimitatea socială a serviciilor de informaţii.

Cadrul legislativ care reglementează activitatea serviciilor de informaţii stipulează că acestea desfăşoară exclusiv activităţi de culegere de informaţii cu relevanţă în domeniul siguranţei naţionale, fără a putea efectua acte de cercetare penală şi a lua măsura reţinerii sau arestării preventive. În toate situaţiile în care se constată existenţa unor ameninţări la adresa siguranţei naţionale a României, serviciile de informaţii solicită procurorului, cu respectarea Codului de procedură penală, autorizarea efectuării unor acte de supraveghere, în scopul culegerii de informaţii relevante.

Prin atribuţiile conferite şi modalităţile de exercitare a acestora, serviciile de informaţii sunt instituţii ale statului de drept. În acest sens şi-au definit orientările strategice şi obiectivele prioritare, care sunt pe deplin concordante cu obiectivele primordiale ale politicii interne şi externe a statului român: o societate democratică, o economie de piaţă performantă, integrarea în structurile euroatlantice.

În exercitarea atribuţiilor legale, serviciile de informaţii respectă următoarele principii: legalitatea deplină; echidistanţa politică; obiectivitatea şi imparţialitatea; oportunitatea .

Prin activităţile specifice desfăşurate, serviciile de informaţii reuşesc să fie în acelaşi timp un senzor al stării de legalitate în domeniul siguranţei naţionale, informând permanent şi sistematic factorii competenţi să întreprindă măsuri pentru restabilirea legalităţii ori de câte ori aceasta este afectată. Pentru aceasta, serviciile de informaţii îşi adaptează continuu demersurile în plan conceptual, structural-organizatoric, funcţional şi relaţional.

Evaluarea obiectivă a problemelor cu care se confruntă România în procesul de integrare în structurile euroatlantice – ţinând cont şi de modul în care acestea sunt percepute de către factorii cu pondere în luarea deciziilor la nivelul NATO şi UE - nu poate fi realizată fără implicarea serviciilor de informaţii ale ţării noastre.

Prin datele şi analizele transmise constant autorităţilor române, serviciile contribuie la informarea operativă a acestora, oferind suportul necesar adoptării strategiilor potrivite îndeplinirii obiectivelor de integrare.

Adaptarea continuă la mutaţiile din contextul operaţional

Rezultatele concrete obţinute de serviciile de informaţii româneşti atestă că direcţiile de acţiune şi obiectivele asumate exprimă o concepţie modernă asupra menirii acestora, o bună conectare la realităţi şi o adaptare dinamică şi eficientă la contextul operativ.

Este permanent urmărită optimizarea capacităţilor de răspuns la noile riscuri şi ameninţări la adresa siguranţei naţionale printr-un efort coerent de reformare, care vizează simultan asigurarea unor structuri echilibrate şi flexibile, precum şi managementul optim al resurselor umane.

Potrivit noilor cerinţe de realizare a siguranţei naţionale, serviciile de informaţii şi-au stabilit o nouă politică de selecţie şi pregătire a personalului. Noua strategie în domeniu asigură:

formarea iniţială şi pregătirea continuă a personalului propriu în raport de misiunile şi obiectivele pe termen scurt, mediu şi lung;
implementarea metodelor, formelor instituţionale şi valorilor euroatlantice în procesul instruirii şi perfecţionării pregătirii personalului.

Este avută în vedere şi pregătirea generală a populaţiei în probleme de siguranţă naţională, în special cea a personalului din administraţia publică şi a reprezentanţilor societăţii civile.

Urmare a procesului continuu de reformă, personalul serviciilor de informaţii are în prezent o medie de vârstă de 36 de ani , peste 80% fiind cadre angajate după 1990.

Relaţionarea funcţională cu celelalte instituţii din sistemul de securitate naţională

Activitatea serviciilor de informaţii se integrează organic în sistemul ce conferă funcţionalitate statului de drept.

Consiliul Suprem de Apărare a Tării, îndrituit prin Constituţie să organizeze şi să coordoneze activitatea în domeniul siguranţei naţionale, este informat permanent în legătură cu modul în care serviciile de informaţii îşi îndeplinesc misiunile.

De asemenea, se acţionează într-un spirit de reală deschidere pentru optimizarea cooperării cu celelalte instituţii din compunerea sistemului naţional de apărare, ordine publică şi siguranţă naţională. În baza protocoalelor de cooperare şi în raport de competenţele specifice în protejarea siguranţei naţionale, sunt transmise cu operativitate informaţii de interes în domeniul de activitate al acestora pentru exploatare, întregire şi valorificare.

Alături de informarea curentă a factorilor de decizie, obiectivul susţinerii demersului naţional vizând integrarea euroatlantică şi-a pus amprenta, practic, pe toată gama de activităţi subsumate relaţionării funcţionale dintre serviciile de informaţii şi celelalte instituţii ale statului român.

Astfel, la nivel instituţional au fost iniţiate măsuri de implementare a prevederilor Legii privind protecţia informaţiilor clasificate. Acestea sunt în deplină concordanţă cu atribuţiile Autorităţii Naţionale de Securitate, abilitată să desfăşoare activităţi specifice de protecţie a informaţiilor clasificate NATO. Măsurile au în vedere alinierea pe plan naţional a metodologiilor şi procedurilor din domeniul informaţiilor clasificate la standardele NATO.

Controlul democratic al Serviciilor de Informaţii

Potrivit legii, SRI şi SIE sunt controlate de Parlamentul României prin Comisii comune permanente ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, pentru fiecare din cele două servicii.

Comisiile sunt autorizate să verifice dacă în activităţile acestora sunt respectate prevederile Constituţiei şi ale celorlalte legi, precum şi modul în care sunt utilizate fondurile destinate lor prin bugetul de stat.

Anual sau ori de câte ori este necesar, directorii serviciilor de informaţii prezintă rapoarte de activitate în faţa forului legislativ.

Din punctul de vedere al legalităţii, activitatea serviciilor de informaţii este controlată şi de către organele judiciare. Activităţile ce presupun restrângerea temporară a exercitării unor drepturi şi libertăţi fundamentale ale cetăţenilor pot fi realizate numai pe baza unei aprobări prealabile din partea unui procuror (magistrat) anume desemnat de către Procurorul General al României. Orice cetăţean care se consideră lezat de activităţile care fac obiectul autorizării procurorului se poate adresa cu plângere nivelului ierarhic superior celui care a emis aprobarea.

În conformitate cu prevederile Legii nr. 187/1999, privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii ca poliţie politică, SRI şi SIE continuă procesul de predare către Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a documentelor stabilite prin lege, preluate de la fostele organe de informaţii.

Prevenirea şi combaterea terorismului - misiune prioritară a serviciilor de informaţii

Strategia de Securitate Naţională a României include terorismul printre principalele ameninţări la adresa siguranţei naţionale. Prevenirea şi combaterea - inclusiv prin cooperare internaţională intensificată - a riscurilor şi ameninţărilor de pe această coordonată reprezintă un obiectiv major al statului român.

În conformitate cu reglementările naţionale în materie şi cu angajamentele internaţionale ale ţării noastre, inclusiv cele subsumate obiectivelor atingerii standardelor NATO şi Uniunii Europene, serviciile române de informaţii derulează în mod curent acţiuni specifice orientate în direcţia prevenirii şi combaterii tuturor manifestărilor fenomenului terorist şi activităţilor asociate acestuia.

Pe lângă legislaţia deja existentă pentru realizarea siguranţei naţionale pe dimensiunea antiteroristă, guvernul României a adoptat, după 11 septembrie 2001, trei Ordonanţe de Urgenţă referitoare la: sancţionarea unor acte de terorism şi a unor fapte de încălcare a ordinii publice; aplicarea Rezoluţiei nr. 1373/2001 a Consiliului de Securitate al ONU privind combaterea terorismului internaţional; prevenirea şi combaterea utilizării sistemului financiar-bancar în scopul finanţării actelor de terorism.

SRI şi SIE, alături de celelalte instituţii şi organisme ale statului, au acţionat prioritar pentru sprijinirea, prin activităţi specifice, a demersurilor României destinate racordării, de o manieră activă, la campania antiteroristă internaţională, inclusiv prin derularea unor acţiuni în cooperare cu structuri omoloage din alte ţări.

Caracteristicile situaţiei interne pe profil antiterorist relevă că în România nu există grupări sau manifestări teroriste (în înţelesul deplin al termenului) de sorginte autohtonă. Sursele de risc sunt reprezentate de:

evoluţiile externe ce pot influenţa dinamica organizaţiilor teroriste reprezentate în România de nuclee care, deşi nu întreprind în actuala etapă acţiuni teroriste asupra unor obiective de pe teritoriul naţional, pot să îşi modifice, în viitor, această atitudine;
activităţile adiacente terorismului (migraţia ilegală, criminalitatea organizată transfrontalieră etc.), derulate de nuclee ale organizaţiilor teroriste ori de alte grupări străine şi autohtone.

Analiza recentelor acţiuni teroriste din SUA reliefează necesitatea configurării şi operaţionalizării unui mecanism inter-instituţional de prevenire şi combatere a terorismului prin demersuri naţionale şi cooperare internaţională.

Consecutiv desemnării sale ca autoritate naţională în materie antiteroristă, Serviciul Român de Informaţii a coordonat procesul de elaborare a Strategiei naţionale de prevenire şi combatere a terorismului.

De asemenea, s-a elaborat şi funcţionează Planul de cooperare între Serviciul Român de Informaţii şi Ministerul de Interne, Ministerul Apărării Naţionale, Serviciul de Informaţii Externe, Serviciul de Protecţie şi Pază şi Serviciul de Telecomunicaţii Speciale.

În procesul de structurare a sistemului antiterorist pe plan naţional, în cadrul Serviciului Român de Informaţii, începând cu 1.12.2001, a intrat în funcţiune Departamentul pentru Prevenirea şi Combaterea Terorismului. Acesta răspunde de planificarea, organizarea şi executarea, într-o concepţie unitară, a activităţilor de prevenire, descoperire, neutralizare şi anihilare a acţiunilor teroriste pe teritoriul României. La rândul său, SIE şi-a concentrat resursele umane specializate într-o direcţie distinctă, ce se ocupă exclusiv de contraterorism.

Strategia acestui departament urmăreşte protejarea eficientă a teritoriului naţional faţă de noile manifestări ale fenomenului terorist şi asigurarea inter-operabilităţii conceptual-instituţionale şi organizatorice pe linia cooperării cu serviciile externe partenere. Este vizată combaterea oricărei forme de terorism - indiferent de motivaţiile care stau la baza acestuia, urmărind prevenirea producerii de acte teroriste pe teritoriul României, a constituirii de baze logistice şi filiale ale unor organizaţii extremist-teroriste cu reprezentare internaţională.

Cooperarea cu servicii similare din străinătate

Serviciile române de informaţii s-au adaptat la realităţile contextului operaţional, conştientizând că tot mai multe ameninţări se caracterizează prin diversificare şi globalizare şi că acestea pot fi controlate numai prin conjugarea eforturilor şi experienţei mai multor organisme similare. Au fost întărite relaţiile de colaborare, pe domenii de interes, cu structuri omologe din statele democratice.

Obiectivele urmărite prin această interrelaţionare sunt subordonate, în primul rând, intereselor fundamentale de securitate naţională şi, în acelaşi timp, susţinerii implicării active a României în crearea unui climat adecvat de securitate la scară regională şi euroatlantică: sprijinirea specifică a demersurilor de integrare a României; contracararea, prin cooperare, a diverselor categorii de ameninţări transfrontaliere, precum şi a altor tipuri de manifestări ce afectează interesele statelor; armonizarea legislaţiei şi mecanismelor funcţionale, operante în sfera securităţii naţionale, cu cele ale statelor membre ale comunităţii euroatlantice .

Prestaţiile în cadrul cooperării internaţionale au demonstrat expertiza şi potenţialul acţional considerabil de care dispun serviciile române de informaţii, pentru:

ţinerea sub control, pe plan intern, a acelor evoluţii purtătoare de riscuri şi ameninţări nonmilitare transfrontaliere care ar putea periclita atât securitatea noastră naţională, cât şi a altor state;
consacrarea României ca actor internaţional cu vocaţie şi capacitate efectivă de a se manifesta ca pol de stabilitate - absolut necesar menţinerii echilibrului atât în sud-estul Europei, cât şi la scară continentală;
susţinerea specifică a acţiunii parteneriale în problematici de anvergură şi cu implicaţii strategice, de interes comun pentru România şi statele euroatlantice.

Colaborarea externă reprezintă o cerinţă fundamentală pentru reuşita demersurilor de integrare euroatlantică ale României. Semnalele critice, sugestiile şi opiniile recepţionate în acest cadru reprezintă elemente importante pentru fundamentarea măsurilor şi demersurilor întreprinse de factorii de decizie ai statului român.

Serviciile de informaţii - factor activ în demersurile României de integrare în NATO

În mod constant, serviciile de informaţii ale României şi-au adus contribuţia la consolidarea unui mecanism flexibil de comunicare şi colaborare între instituţiile naţionale cu atribuţii pe linia integrării euroatlantice. Ele fac parte din Comisia Naţională pentru Integrarea României în NATO şi au un aport consistent la realizarea obiectivelor prevăzute în Planul Naţional Anual de Pregătire a Integrării în NATO (MAP), în primul rând a celor din Capitolul IV (probleme de securitate).

Pe această linie, a fost acordată o importanţă deosebită implementării reglementărilor de securitate în domeniul protecţiei informaţiilor clasificate corespunzător standardelor NATO. De asemenea, s-au întreprins măsuri de securitate protectivă, prin corelarea cu cele de prevenire şi combatere a acţiunilor teroriste, în cooperare cu structurile specializate ale NATO şi cele ale ţărilor membre şi partenere.

Au fost implementate principalele obiective asumate prin cele trei cicluri MAP, respectiv:

înfiinţarea şi operaţionalizarea Autorităţii Naţionale de Securitate (ANS);
adoptarea Legii privind Protecţia Informaţiilor Clasificate:
constituirea de structuri specializate în domeniul informaţiilor clasificate NATO, la instituţiile de stat cu atribuţii pe linia securităţii protective;
înfiinţarea Grupului Interdepartamental de lucru INFOSEC;
iniţierea şi realizarea de acţiuni de informare publică vizând educaţia de securitate în sfera legislativului, executivului şi societăţii civile.
stabilirea de relaţii de cooperare cu structuri similare din statele membre NATO.

Concluziile de etapă ale pregătirii serviciilor de informaţii române, raportate la obiectivul aderării la NATO, pot fi sintetizate astfel:

România este o ţară care aparţine "mentalităţii NATO", inclusiv prin serviciile ei de informaţii, aşa cum a demonstrat şi în cazul crizei declanşate la 11 septembrie 2001 , când a acţionat ca membru "de facto" al Alianţei;
serviciile de informaţii din România sunt compatibile cu standardele NATO, din perspectiva "ameninţărilor comune, principiilor comune şi valorilor comune";
pericolele şi ameninţările la adresa ţării noastre sunt comune cu cele care se manifestă la adresa NATO;
prin includerea României şi a serviciilor sale de informaţii, NATO va câştiga un plus de securitate, profesionalismul serviciilor româneşti reprezentând un aport suplimentar la securitatea de ansamblu a Alianţei, din punctul de vedere al capacităţii operaţionale şi al cooperării.

Admiterea României în NATO este unul dintre cele mai complexe şi dificile obiective pe care ţara noastră şi le-a propus în decursul istoriei sale. Din acest punct de vedere, " momentul Praga ", noiembrie 2002, nu trebuie privit ca o răscruce capitală, în funcţie de care România şi-ar putea reaşeza sau reorienta opţiunile strategice de politică externă şi securitate. Aceste opţiuni sunt clare, iar integrarea în NATO, ca şi aderarea la UE, constituie ţinte pe care România şi le-a asumat ireversibil.

________

Notă : Prezentarea de mai sus a fost redactată în cooperare cu Serviciul Român de Informaţii (SRI)

Înapoi